La 28 iunie 2014, s-au împlinit 120 de ani de la naşterea arhitectului (urbanist, restaurator de monumente istorice, cercetător în domeniul perspectivei, dar şi gravorului) Horia Teodoru (28 iunie 1894 - 20 iunie 1976), personalitate marcantă a culturii româneşti [1] care ocupă, în mod incontestabil un loc de frunte în istoria restaurării monumentelor istorice [2]şi promotor al perceptelor moderne de restaurare.
Diplomat al Şcolii de Arte Frumoase din Paris (1912 - 1914, 1919 - 1925 - în perioada 1914 - 1919 fiind concentrat), arhitectul Horia Teodoru îşi desăvârşeşte studiile la şcoala Romană de la Roma, (specialităţile arheologie şi restaurare a monumentelor istorice), în perioada 1925 - 1927 beneficiind de o bursă acordată de Comisiunea Monumentelor Istorice [3].
Întors în ţară, Horia Teodoru este angajat la Serviciul tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice, în octombrie 1927, loc în care va funcţiona până la desfiinţarea Comisiei, în anul 1948.
În paralel cu activitatea depusă în domeniul monumentelor istorice, Horia Teodoru funcţionează ca profesor universitar de geometrie descriptivă şi perspectivă artistică (autor a unui exceptional manual de "Perspectivă") şi, mai târziu, rector, între anii 1931 şi 1976 (la data decesului său), la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti (fostă şi Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu") [4].
Ca arhitect profesionist, Horia Teodoru este autor al mai multor opere de arhitectură, între care amintim: imobilul fostei "Fundaţii Dalles", din bd. I.C. Brătianu (1932 - structură: ing. Aurel Bales şi ing. Dimitrie Marcu; execuţie - ing. Emil Prager) cu funcţionalitate de săli de expoziţie, sală de concert cu anexe [5], sau Casa parohială şi Clopotniţa bisericii Curtea Veche, Bucureşti, dar şi al proiectelor de urbanism al Pieţii I.C. Brătianu, 1936 (în colaborarea cu sculptorul sârb J. Mestrovič), sau al centrului oraşului Constanţa - "vechiul Tomis", 1960. [6]
La Comisiunea Monumentelor Istorice, Horia Teodoru ocupă un post de arhitect (1927 - 1939), devenind apoi inspector şef (1939-1948) şi preluând şi funcţia de şef al Serviciului Tehnic (sau "arhitect şef ", 1942-1945), perioadă în care a fost şi membru al colectivului de redacţie al BCMI (Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice) .
S-a făcut remarcat, de la început, ca promotor al principiilor şi preceptelor moderne de restaurare punând la baza activităţi de conservare (în primul rând) şi de restaurare o cât mai completă documentare iniţială, urmată de o cercetare cât mai aprofundată asupra obiectului de studiu - decopertări, desfaceri ale diverselor straturi de suprapuneri nevaloroase, dar păstrarea stratului cu valoare istorică: fără interpretări modificatoare de ordin estetic, "preocuparea frumosului netrebuind să existe în munca de restaurarea". [7]
În cadrul Serviciului tehnic al Comisiunii a adus o contribuţie apreciabilă în promovarea, în general, a intervenţiilor la cât mai multe monumente, "restrângând restaurarea la o simplă acţiune de reparaţii şi consolidări şi renunţând la restaurări complexe de reconstituiri şi reîntregiri" [8].
Dintre obiectivele la care Horia Teodoru a avut cele mai importante contribuţii, fie prin proiectare şi stabilire a listei de lucrări (devize) necesare, inclusiv urmărirea şantierului, direct sau prin diriginţi, fie numai prin corectarea şi coordonarea proiectelor realizate prin terţi (dar cu aceeaşi urmărire a lucrărilor executate) putem menţiona, pentru Muntenia:
- Ansamblul bisericii Buna Vestire "Curtea Veche", Bucureşti (1929-1937 - arhiva INP, fond CMI, dos. nr. 673, 674, 677)
- Ansamblul Bisericii şi Curţii Goleştilor de la Goleşti (dos. nr. 1819, 1820)
- Biserica Sf. Ilie Gorgani, Bucureşti (dos. nr. 580)
- Turnul cu Ceas de la Giurgiu (dos. nr. 1770)
dar, şi, mai ales, în Moldova, monumente precum:
- Biserica Sf. Treime Siret (1937 - 1940, dos. nr. 3099)
- Biserica Sf. Onufrie din Mănăstioara - Siret (1937-1939, dos. nr. 2255)
- Biserica Sf. Dumitru - Suceava (1937 - 1939, dos. nr. 3232, 3233)
- Biserica Sf. Ioan Botezătorul - Coconi - Suceava (1937 - 1939, dos. nr. 3235)
- Clopotniţa şi biserica Sf. Gheorghe din ansamblul Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou - Suceava (1939, dos. nr. 3234, 3235)
- Biserica Mănăstirii Probota ( 1937 - 1939, dos. nr. 2796)
- Biserica Sf. Înviere - Suceava (1939, dos. nr. 3236), toate în Bucovina,
sau cele din zona Iaşilor:
- Biserica Aroneanu - Iaşi (dos. nr. 90)
- Biserica Sf. Gheorghe - Hârlău (dos. nr. 1931)
- Mănăstirea Golia - Iaşi (dos. nr. 2044)
Profesorul Horia Teodoru, după anul 1949, nu şi-a întrerupt activitatea legată de problema monumentelor istorice. În 1951 este numit şef al Secţiei Tehnice pentru Monumente de Artă din Comitetul de Stat pentru Artă, iar din 1952, până la 10 ianuarie 1975, când se retrage din proprie iniţiativă, este membru al Consiliului de Avizare - Secţia Monumente Istorice din cadrul Comitetului de Stat pentru Arhitectură şi Construcţii.
Artist plastic autentic, profesor de perspectivă şi autor de tratat de ‚Perspectivă’, rector al Academiei de Arte Frumoase, arhitectul Horia Teodoru "rămâne, înainte de toate, în amintirea restauratorilor de monumente, ca un mare cunoscător al arhitecturii vechi româneşti" [9] , cercetător şi realizator al unei temeinice opere ce reprezintă Şcoala româneasca de restaurare.
1.Vezi caracterizarea şi nota bibliografică asupra lui Horia Teodoru, cf. Paul Constantin, Dicţionar universal al arhitecţilor, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedia, Bucureşti, 1996, sub….. (p.314-315).
2. Cf. Ştefan Balş, Profesorul Horia Teodoru la 80 de ani, în RMM-MIA, 1974, 1, p. 95.
3. Peste ani, cu ocazia aniversării a 80 de ani de la înfiinţarea Comisiunii Monumentelor Istorice, Horia Teodoru (Din activitatea Comisiunii Monumentelor Istorice, în BMI, 1972, 3, p. 17) menţiona asupra iniţiativei CMI de a trimite bursieri la Roma: "pentru a îndruma lucrările de conservare şi de restaurare pe o cale cât mai justă, Comisiunea Monumentelor istorice a luat iniţiativa de a trimite câte doi arhitecţi tineri la fiecare doi ani, ca bursieri ai şcolii Române de la Roma unde, în afară de lucrările scrise pentru publicaţia periodică a şcolii, urmau să studieze, pe lângă specialiştii din Italia, diferite lucrări de restaurare ce aveau loc în timpul respectiv. În felul acesta s-a putut dispune de un personal tehnic bine pregătit pentru lucrările de restaurare ce urmau să se execute, pe tot cuprinsul ţării".
4. Apud. Paul Constantin, op.cit., p. 315.
5.Astăzi, Fundaţia Dalles, este ecranată de un bloc de locuinţe cu opt etaje, ridicat în anul 1959.
6. Cf. Paul Constantin, op.cit., p.315.
7. Cf. Ştefan Balş, op.cit., p. 95.
8. Idem, ibidem, p. 95
9. Vasile Drăguţ, Horia Teodoru, RMM - MIA, 1976,1 p.94.
|
